Caliciviroza felina

Afectiunile respiratorii la pisici sunt de cele mai multe ori intalnite la exemplarele care traiesc in grupuri (adaposturi, felise, louinte in care convietuiesc mai multe pisici. Pot fi  produse de bacterii, de exemplu Borddetella bronhiseptica  si   Chlamydophila felis,  dar in cele mai des intalnite cazuri, agentul patogen incriminat este reprezentat de un virus. Doua dintre cele mai comune infectii respiratorii virale sunt herpesvirusul FHV-1care cauzeaza  rinotraheita virala si calicivirusul (FCV). Desi herpesvirusul produce afectiuni mai severe din punct de vedere al aspectului clinic, caliciviroza este mult mai frecvent intalnita.

Calicivirusul, afecteaza pisicile din intreaga lume si poate provoca imbolnaviri atat la speciile domestice cat si la cele exotice.

ASPECTE CLINICE

Pisicile cu infecții acute manifestă afectiuni ale cailor respiratorii superioare, secreții conjunctivale și oronazale, ulceratii orale, pneumonii, artrite ocazionale, icter, sau, in cazuri grave, boli hemoragice sistemice In ultima vreme s-au constatat mai multe cazuri severe cu astfel de  infecții sistemice (generalizate) cu o rată de mortalitate crescută.
Virusul a fost identificat la aproape toate pisicile cu stomatită/gingivită cronică. Mai rar – pneumonie, artrită (schioapătă).

DIAGNOSTIC

Se cunosc peste 40 de tulpini virale, iar virulenta sau severitatea bolii cauzate de diferitele tulpini poate varia semnificativ.

Din cauza multiplelor variaţii ale virusului şi eliminării unor cantități mici de virus în mediu (mai ales la infecții cronice), identificarea genetică (PCR) a virusului nu are valoare de diagnosic. În cazul infecțiilor sistemice mai virulente, identificarea genetică a aceluiași tip de virus de la mai multe pisici bolnave are valoare de diagnostic.
Din aceste considerente şi din cauza diponibilităţii reduse de testare, diagnosticul se va face doar pe baza istoricului şi a semnelor clinice.

TRATAMENT

Deși infecțiile virale nu răspund la medicamentele antibacteriene (antibiotice), antibioticele cu spectru larg pot fi prescrise cu scopul de a preveni infecțiile bacteriene secundare care ar putea complica boala, în special la pisoi.

Tratamentul de susținere (inclusiv fluidoterapie) și asistența medicală atentă sunt esențiale, fapt ce necesina de multe ori internarea animalului.

Pisicile anorexice trebuie hrănite cu mâncare gustoasă, de consistență scăzută și caldă (o cauză a anorexiei este pierderea temporară a mirosului/gustului). Mucolitice, nebulizări, antibiotice, interferon omega și alte medicamente vor fi administrate de către şi/sau la indicația medicului. Dacă nu mănâncă mai mult de 3 zile consecutiv, medicul poate  indica montarea unui cateter esofagian pentru asigurarea unei hrăniri adecvate.

Se impune de asemenea lavajul local si aplicarea unui colir ofalmic, in cazul secretiilor purulente.

Medicația antiinflamatorie poate fi recomandată pentru a ameliora simptomele articulare. Pisicile care au ulcere persistente pot beneficia de tratamente care modulează sau suștin sistemul imunitar.
Evoluţia în paralel cu alte boli (paraziţi, FIV, FeLv) scade semnificativ șansele de supravieţuire, mai ales la forma sistemică (generalizată).

PROFILAXIE

Ținând cont de faptul că, calciviroza este o boală extrem de contagioasă și că pisicile aparent sănătoase pot fi purtătoarele bolii (mai corect, al virusului), poate fi destul de dificil să evitați expunerea pisicii dvs. la virus. Pensiunile, fundațiile de întrajutorare a animăluțelor, adăposturile de animale și expozițiile feline sunt toate locuri în care pisicile susceptibile pot fi expuse cu ușurință la calicivirus.

Evitarea contactului direct dintre pisica dvs. și alte pisici va reduce foarte mult șansa ca pisica dvs. să contracteze o infecție, în timp ce luarea unor măsuri adecvate de igienă și salubritate, cum ar fi spălarea temeinică a mâinilor înainte și după mângâierea altei pisici va reduce posibilitatea ca dvs. să-i transferați boala pisicii dvs.

 

După vindecare, unele feline pot ramâne purtătoare sănătoase eliminând virus de la 30 zile până la câțiva ani.

Pisicile care nu sunt vaccinare, cele tinere sau cele care au probleme cronice sunt mult mai susceptibile și pot dezvolta o formă gravă de boală. În ceea ce privesc majoritatea tulpinilor de calicivirus, pisicile adulte care au vârsta mai mică de 3 ani sau pisicile care au fost vaccinate în mod corespunzător cel mai probabil, vor face numai o formă ușoară de boală, care s-ar putea remite fără tratament.

Întotdeauna, este prudent și recomandabil ca o pisică nouă să fie ținută izolată de celelalte pisici din căminul dvs. timp de cel puțin 1-2 săptămâni pentru a minimaliza transmiterea calicivirusului sau a oricăror altor boli infecțioase.

In ceea ce priveste preventia bolii, este important ca pisica dumneavoastra sa fie vaccinata la zi. Medicul dvs. veterinar vă va sfatui cu privire la programul de revaccinare recomandat pentru propria dvs. pisică.

SPECIFICITATE

Calicivirusul este extrem de specific speciei (ceea ce înseamnă că determină forme clinice numai la feline) și nu reprezintă niciun pericol pentru oameni sau alte specii de animăluțe.

 

Leave a Reply