OSTEOSARCOMUL

By | Chirurgie, Imagistica | No Comments

Afectiunile tumorale la animalele de companie sunt la fel de fercvent intalnite ca si la om, poate si datorita faptului ca mijloacele de diagnostic sunt la indemana medicului vederinar, ca si in medicina umana.

Una dintre aceste afectiuni comune pe care o vom trata in acest articol este reprezentat de un tip de tumora osoara de natura maligna. Ca si la om, tumorile se impart in cele 2 mari categorii (benigne si maligne).  Tumorile benigne, cum ar fi osteoamele sau ostocondroamele, pot fi indepartate prin excizie locala. Operatia este necesara atunci cand formatiunea afecteaza nervi, tendoane, generand durere sau cauzand inactivitate. Operatia se mai face si in scop estetic.

Osteosarcomul  este cea mai comuna forma de tumora osoasa   maligna la caini. Apare de obicei la membre, dar poate afecta si craniul si mandibula, coloana vertebrala, pelvisul si, in cazuri rare, organele interne. Osteosarcomul este o forma agresiva de cancer ce cauzeaza daune severe osului sau tesutului in care se localizeaza si se raspandeste foarte repede la alte parti ale corpului (in special la plamani).  Prin comparatie, la pisica afectiunea este mai rar intalnita, dar este la fel de agresiva ca si evolutie clinica si poate prezenta metastaze (raspandire la nivelul altor organe, de cele mai multe ori adiacente leziunii primare, dar nu numai –  ex. metastaze pulmonare). Tocmai datorita faptului ca  aceste tumori metastazeaza la nivelul plamanilor este foarte important sa se efectueze o radiografie toracica inainte de a recomanda interventia chirurgicala. Cainele trebuie sa fie examinat fizic complet, inclusiv sa i se faca analizele complete de sange si o biopsie de aspiratie cu ac fin din orice limfonod marit in volum.

Diagnosticul se va face pe baza examenului radiologic la nivelul zonei afectate, biopsie si analize de sange.

Simptomele vor fi urmatoarele: apare tumefactie locala, fracturi la oasele afectate de tumora, apatie, durere, stare generala proasta, schiopatat.

Tratament

Amputarea partiala sau completa este singurul tratament eficient in cazul osteosarcomului membrelor. Majoritatea cainilor ajung sa se descurce perfect in trei picioare. Chiar daca amputarea rar vindeca boala, in mod sigur face ca durerea sa dispara iar calitatea vietii este imbunatatita. Amputarea trebuie sa se efectueze cu cel putin o articulatie deasupra osului implicat.
Desi cauzele aparitie acestei afectiuni nu este pe deplin cunoscuta, unii factori predispozanti includ: prezenta unei fracturi care nu se vindeca sau care se vindeca foarte incet, infectii osoase cronice si tratamente cu radiatii.

Diagnostic diferential: Alte tumori osoase primare ca, de exemplu, condrosarcomul, hemangiosarcomul etc; tumorile care dau metastaze catre oase ca, de exemplu, adenocarcinomul prostatic, adenocarcinomul mamar, adenocarcinomul de sac anal. Alte afectiuni ale osului, pentru diagnostic diferential, osteomielita (infectie a osului), infectie fungica a piciorului.

Prognostic: Desi vindecarea osteosarcomului este foarte rar intalnita, majoritatea cainilor afectati au o calitate excelenta a vietii in timpul tratamentului si dupa. Majoritatea cainilor traiesc foarte bine dupa amputare si putini manifesta toxicitate semnificativa pe termen lung asociata chimioterapiei.

100_8051

HERNII – CLASIFICARE, DIAGNOSTIC SI TRATAMENT

By | Chirurgie, Medicina interna | No Comments

Hernia reprezinta prin definitie iesirea unui organ din cavitatea in care se gaseste in mod normal. Daca ne referim la masa intestinala cavitatea in care aceasta se regaseste in mod normal este cea  peritoneala, ca atare hernia se va produce intr-un  punct slab de la nivelul peretelui abdominal.

Cainii, ca si oamenii, pot suferi herni.  Unele pot fi evidente inca de la nastere, altele pot aparea ca urmare a unor traumatisme, sau pot surveni in timpul vietii datorita afectarii din diverse motive a masei musculare. De fapt hernia reprezinta o slabire (desirare) a fibrei musculare la nivelul peretelui abdominal, fapt ce duce la prolabarea tesutului adibos ( a grasimii) si in final a organelor interne printr-o bresa a peretelui abdominal. In functie de tipul de hernie, starea clinica a animalului poate fi afectata fiind necesara interventia medicului veterinar. Lasate netratate, herniile pot pune in pericol viata animalului.

Dintre cele mai intalnite tipuri de hernii ce survin la nivelul peritoneului putem indentifica 5 tipuri:

Ombilicala

Inghinala

Diafragmatica

Hiatala

Perineala

 

Hernia ombilicala la caini este o afectiune relativ usoara care nu produce complicatii atunci cand este examinata si tratata in timp util.

Herniile ombilicale sunt mai frecvente la câini decât la pisici. Ele apar pe linia mediană a peretelui abdominal, prin inelul ombilical şi pot fi de dimensiuni diferite.

Această hernie  se poate remedia de la sine pe măsură ce animalul crește.

Hernia apare ca o masă abdominală moale în zona ombilicului. Acest lucru în general, nu cauzează o problemă. Cu toate acestea, în cazul în care deschiderea este suficient de mare, o bucla intestinala poate deveni captiva, punand în pericol viaţa animalului. Din acest motiv, se recomandă ca herniile mai mari să fie închise chirurgical.

Hernia inghinală poate fi congenitală sau poate apărea pe parcursul vieții. Obezitatea, traumele, gestațiile pot fi factori favorizanți în apariția herniei.

Hernia apare ca o umflătură în regiunea inghinală (în regiunea unde musculatura abdominală intâlnește membrele posterioare). Poate fi asimptomatică, mai ales când hernia este redusă (se poate împinge înapoi în cavitatea abdominală). Atunci când nu se poate împinge înapoi în cavitatea abdminală vorbim de o hernie încarcerată. Atunci când aportul saguin este perturbat sau când hernia încarcerată este strangulată simptomatologia se schimbă drastic. Zona devine umflată, dureroasă, animalul ajunge să fie letargic, cu dureri intense, febră, refuză hrana și apa. Se poate ajunge chiar la decesul pacientului. Hernia inghinala  pătrunderea organelor (intestinelor, vezica urinară, uter) prin inelul inghinal. Poate fi unilaterală sau bialterală. Este mai frecventă la femele decât la masculi. Această situație poate duce la complicații ce pot pune viața animalului în pericol, de aceea se recomandă intervenția chirurgicală. Întervenția chirurgicală de corectare a herniei se poate face concomitent cu sterilizarea.

 

Hernia diafragmatică este reprezentată de ruptura musculaturii diafragmatice și pătrunderea conținutului abdominal (stomac, ficat, intestine etc) în cavitatea toracică exercitând presiune asupra pulmonilor. Hernia diafragmatică poate fi congenitală sau dobândită pe parcursul vieții în urma unor traumatisme în regiunea abdominală sau în urma unor căzături violente, accidente rutiere etc. Manifestările pot consta în respirație greoaie, bătăi anormale ale cordului, cianoza mucoaselor, diaree, balonare, vome etc. Remedierea se face prin intervenție chirurgicală după stabilizarea pacientului.

Hernia perineală este o afecţiune chirurgicală întâlnită cu predilecţie la câinii masculi cu vârsta cuprinsa între 8 şi 13 ani şi apare după deteriorarea funcţiei de suport a diafragmei pelvine între muşchiul ridicător al anusului şi sfincterul anal extern sau între muşchiul ridicător al anusului şi muşchiul coccigian.

Evoluţia acestei categorii de hernie este corelată cu complicaţii variate, între care retroflexia vezicii urinare, peritonită, depilaţii, eroziuni, plăgi şi ulcere cutanate, dilataţii tegumentare în regiunea perineală, incontinenţă de fecale, incontinenţă urinară etc. Hernia poate fi unilaterală sau bilaterală, iar partea pe care apare hernia poate fi legată în special de rata şi gradul de deteriorare a ţesuturilor diafragmei pelvine, decât de cauzecare să afecteze vreuna dintre părţi. Deşi hernierea este diagnosticată unilateral, partea opusă este adeseori slăbită, iar în timp cedează din cauza presiunii crescute de lungă durată.

In numeroase cazuri hernia perianala este cauzata de “cresterea” exagerata in dimensiuni ale prostatei (chisti, inflamatii, abcese, tumori) ce vor creste presiunea asupra organelor din pelvis si abdomenul inferior. In urma fortarilor repetate si dimensiunilor mari, prostata poate sa ajunga mult mai in spate, in apropierea anusului, deviind traseul colonului si rectului. In acest fel este produsa ingreunarea eliminarii fecalelor ce se acumuleaza in flexurile colonului, dan la exterior senzatia unei tumori imense langa anus.

Pentru diagnostic, medicul veterinar specialist va efectua anamneza si examenul clinic,  iar tehnicile complementare cum ar fi radiografia cu si fara substanta de contrast, ecografia (indicata mai ales pentru investigarea prostatei), confirma in mod profesionist afectiunea.

Pentru remedierea herniei, tratamentul este exclusiv chirurgical, dublat de castrarea animalului in vederea scaderii riscului de recidiva, prin inlaturarea stimulului hormonal asupra prostatei cainelui. Chiar si asa, exista risc de recidiva, indiferent de metoda de interventie.

 

Tehnica T.T.A.(Tibial tuberosity advancement)- avansare tuberozitatii tibiale

By | Chirurgie | No Comments

Ruptura ligamentului cruciat anterior, este o afectiune traumatica frecventa a genunchiului la caine. Poate apare la orice varsta si la orice rasa, dar sunt predispusi cainii de varsta medie, supraponderali, rasele medii spre mari.

Afectiunea poate fi traumatica (acuta) sau degenerativa (progresiva), conduce la instabilitatea partiala sau totala a genunchiului.

Rolul ligamentului incrucisat este acela de a mentine stabilitatea articulara, limitantd miscarile de rotatie si deplasarea craniala (in sus) a tibiei fata de femur. De asemenea contracareaza (limiteaza) hiperextensia genunchiului.

Ruptura ligamentukui poate fi determinata de traumatisme majore ce forteaza ligamentul prin miscari de rotatie sau intindere, microtraume repetate datorate necoordonarii neuromusculare, conformatii defectuoase (anomalii congenitale sau dobandite, tonicitate musculara scazuta, fapt datorat sedentarismului, defecte de aplomb neonatale, leziuni la nivelul meniscului medial.

Aspect clinic:  Schiopatura brusca imediat dupa un traumatism, sprijin usor pe pamant al mebrului afectat (fara a-si mentine greutatea corporala), tumefierea articulatiei genunchiului (artrita traumatica). Semnele acute pot sa se atenueze timp de o saptamana sau doua, dar nu in totalitate in functie de gravitatea leziunii (intindere, ruptura partiala sau completa). La marea majoritate a cainilor semnele clinice reapar dupa cateva saptamani sau luni cand se transforma intr-o afectiune cronica. In formele cronice apare amiotrofia piciorului afectat si tumefierea regiunii interne (mediale) a genunchiului.

Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei (informatii obtinute de la proprietar ), investigatii clinice specifice (testul sertarului) si examenului radiologic.  Examenul radiografic este recomandat atat pentru un diagnostic de certitudine cat si pentru a caracteriza leziunile secundare instabilitatii articulare.

Aceasta afectiune poate fi corectata numai chirurgical. In acest moment exista numeroase proceduri chirurgicale folosite pentru corectarea deficientei ligamentului cruciat cranial.

Cele mai des intalnite sunt:

  • Stabilizarea extracapsulara
  • Tight Rope – o varianta a stabilizarii extracapsulare mai avansata;
  • Rotirea platoului tibial (TPLO);
  • Avansarea tuberozitatii tibiale (TTA);

Cea din urma, TTA (tibial tuberosity advancemen), este cea mai noua metoda de remediere a afectiunii.

Procedura de avansare a tuberozitatii tibiale se realizeaza prin taierea tuberozitatii tibiale si avansarea acesteia intr o pozitie in care se creeaza un unghi de 90 de grade intre ligamentul patelar si platoul tibial, aceasta eliminand miscarile de alunecare ale femurului pe platoul tibial.
Pentru aceasta procedura se folosesc implanturi speciale, un distantier, o placuta si suruburi pentru a fixa rigid tuberozitatea tibiala.
Pentru aceasta procedura se foloseste si graft osos, acesta fiind colectat din partea proximala a tibiei si se foloseste pentru a stimula vindecarea tesutului osos.
Dupa ce procedura de avansare a tuberozitatii tibiale a fost realizata, unghiul dintre ligamentul patelar si platoul tibial va fi de 90 de grade, ceea ce va contracara fortele care faceau posibila alunecarea femurului pe platoul tibial.

Procesul de vindecare dureaza in medie 8 saptamani, recuperarea completa durand 3-4 luni.
Complicatiile acestei proceduri pot implica riscul anesteziei, infectiile postoperatorii, exercitiul crescut postoperator poate duce la intarzierea osificarii, slabirea implanturilor, ruperea implanturilor, fracturarea tibiei sau a tuberozitatii tibiale, de asemenea mentionam riscul de aparitie a leziunilor la nivelul meniscului medial care variaza intre 5-20%.
Ultimele studii au aratat ca dupa aceasta procedura aproximativ 95% din pacienti se reintorc la activitatea normala in aproximativ 3-4 luni si folosesc piciorul in proportie de 90% comparativ cu cat il foloseau inainte de afectiune.

Publicatiile recente arata ca tratarea cainilor cu desirare/ruptura de ligament cruciat cranial prin avansarea tuberozitatii tibiale are mai putine complicatii si o recuperare mai rapida comparativ cu cei tratati prin rotirea platoului tibial.

TTA este o procedura mai putin invaziva si cu riscuri postoperatorii reduse fata de TPLO, care cateodata poate avea complicatii catastrofice.
TTA are rezultate similare cu TPLO diferenta fiind in cazul primei proceduri recuperarea initiala este mai rapida, cainele folosind piciorul dupa 24-48 ore.

 

 

 

URGENTE CHIRURGICALE

By | Chirurgie, Medicina de urgenta | No Comments

Una din consecintele grave ale unui traumatism sever (accident de masina, caderi de la inaltime, lovituri, agresiuni din partea unui alt animal etc) o reprezinta ruptura diafragmatica. Se produce atat la caine cat si la pisica si este uneori asociata cu hemoragii la nivelul cavitatii abdominale si fracturi. Astfel, multiplele patologii, pot induce starea de soc post-traumatic, ceea ce impune restabilirea pacientului si interventia chirurgicala, imediat ce statusul general al animalului o permite.

Diagnosticul de ruptura diafragmatica se stabileste pe baza examenului radiologic si/sau ecografic. Din punct de vedere clinic, unul din semnele specifice afectiunii il reprezinta, detresa respiratorie (efort in inspir, respiratie abdominala ).

Succesiv acestei afectiuni, apare hernia transdiafragmatica, adica angrenarea organelor din cavitatea abdominala in cavitatea toracica. Dincolo de faptul ca, odata cu desirarea peretelui diafragmatic, se produce  disrugerea “vidului toracal”, organele patrunse in cavitatea toracica afecteaza si mai mult functionarea normala a pulmonilor si cordului.

In aceste conditii trebuie  evaluata gravitatea starii generale. Ruptura diafragmului si hernia transdiafragmatica sunt deja o amenintare serioasa pentru viata cainelui sau pisicii si se impune interventia imediata.