Socul adaptativ post-traumatic

Pisica poate suferi uneori traumatisme care o pot marca psihic in mod evident, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp.

Unii dintre noi au trecut evident prin asemenea situatii si au suferit alaturi de pisica.

Este posibil ca prin comportamentul nostru sa o facem sa suporte mai usor astfel de socuri? Poate ca uneori, da!

Pisica este, in general, un animal hipersensibil, si cand spunem  asta nu ne referim neaparat la o sanatate fragila.

Din contra, pisica poate suporta imbolnavirile, comparativ cu un caine, mult mai resemnata, fara sa se manifeste cu semne clinice de boala decat, uneori, mult prea tarziu, cand nu se mai poate face nimic.
Dar un stapan care isi cunoaste bine pisica, poate observa din timp cand ceva nu este in regula cu sanatatea ei.

Nu acelasi lucru se poate spune in situatii neprevazute, cand pisica, independent de vointa ei, este nevoita sa treaca printr-un soc traumatic.

Cel mai frecvent intalnit este socul operator, cand, din diverse motive, pisica trebuie sa suporte diferite interventii chirurgicale, dintre care operatia de castrare este cea mai elocventa, ca exemplu.

Pe cat de rezistenta este la diverse boli, pe atat de instabila psihic poate fi pisica atunci cand trece prin situatii extreme.

De asemenea, si in cazul unor boli mai grave, ce necesita frecvente vizite la medicul veterinar, cerand tratamente dureroase si indelungate, pisica poate suferi o importanta trauma psihica.

Stapanul, prin comportamentul sau, poate atenua sau agrava aceasta stare de fapt.

Este foarte important ca pisica sa fie calmata de vocea si prezenta stapanului ei drag in momentele premergatoare instalarii anesteziei; in cazul contrar, exista frecvent tendinta pisicii de a intra in starea de panica, ce poate lasa importante „urme” asupra comportamentului sau ulterior.

Acelasi comportament este de dorit din partea stapanului si in momentul trezirii din anestezie.

Uneori, in urma unor interventii chirurgicale cu deschiderea abdomenului, unii medici veterinari practica un bandaj de protectie, sub forma unei camasi din panza curata care imbraca aproape intreg corpul pisicii.

In practica uzuala, am intalnit cateva cazuri care par ciudate, cel putin la prima vedere.

Uneori, pisici operate, care purtau o astfel de camasa-bandaj, erau extrem de apatice dupa operatie, nu mancau, nu isi faceau necesitatile fiziologice, evitau orice miscare, avand toate aparentele unui animal bolnav si suferind, desi la o consultatie medicala amanuntita nu prezentau semne evidente de boala (febra sau alte manifestari tipice).

Ele erau, pur si simplu, paralizate de frica, de teama, pentru ca nu intelegeau ce se intampla cu ele, pentru faptul ca sunt obligate sa poarte acea camasa-bandaj. Extrem de frecvent, dupa inlaturarea „inconvenientului”, ele reveneau la normal foarte repede.

Alteori isi reveneau complet dupa cateva zile; desigur ca aceasta si in functie de „sensibilitatea” psihica a „pacientului”.

La fel de traumatizante pot fi si vizitele zilnice la cabinetul veterinar, in scopul efectuarii unui tratament de lunga durata.

Din nefericire, la pisica nu se poate aplica acelasi principiu ca la caine, prin care vizita la medicul veterinar trebuie asociata cu ceva placut, de principiu o recompensa.

Nu este cazul sa incerci asta cu o pisica, deoarece nu vei reusi sa o pacalesti. Chiar daca iti va lasa impresia ca accepta recompensa, ea va fi in permanenta extrem de atenta si precauta la cele ce vor urma, respectiv vizita la medicul veterinar.

Un alt tip de traumatisme sunt cele consecutive caderilor de la inaltime, de la etajele superioare ale blocurilor, in special.

Este cunoscut faptul ca pisica are posibilitatea nativa de a se redresa in cadere si poate reusi o „aterizare” perfecta, cu doua conditii esentiale: inaltimea sa nu fie prea mare, iar suprafata de contact cu solul sa nu fie beton, ciment sau asfalt.

In general, o cadere de la etajele inferioare (cel mult patru etaje) si pe o suprafata de amortizare (pamant cu iarba sau tufisuri), poate sa nu lase urmari traumatizante si pisica se alege, cel mult, cu o sperietura serioasa. Caderile de la etajele superioare, precum si cele pe suprafete dure de contact au de cele mai multe ori urmari imprevizibile.

Desi recordul stabilit in cadere de o pisica a fost de 11 etaje, fara nici o zgarietura, eu nu cred ca trebuie sa te bazezi pe acest „record”, nedorit, de fapt, de nici o pisica si mai putin de proprietari.

O simpla plasa de insecte amplasata la ferestrele apartamentului te poate scuti de numeroase neplaceri atunci cand ai o pisica in casa si mai ales cand locuiesti la etajele superioare ale unui bloc.

Riscul major ramane totusi, in astfel de cazuri, deoarece pisica sufera un puternic soc psihic in urma impactului cu solul si, chiar daca nu vor exista urmari fizice, importante traumatisme, acest eveniment ii va induce o stare de panica.

Numeroase pisici nu au putut fi recuperate niciodata, deoarece au reactionat paradoxal dupa contactul cu solul si au inceput sa alerge intr-o directie necunoscuta, cuprinse de un acces de panica, ceea ce, de obicei, le va impiedica sa mai gaseasca drumul inapoi spre casa. Sa nu uitam ca pisicile obisnuite numai cu viata de interior, rareori se orienteaza sa se intoarca acasa.

De aceea, nu trebuie sa te bazezi pe mitul arhicunoscut al pisicii care se intoarce acasa de la mii de kilometri departare…

Aproape sigur ca acele pisici erau obisnuite cu numeroase escapade nocturne. Acestea sunt cazuri reale, dar ele raman totusi exceptii.

 

http://www.eva.ro/casa-si-familie/animale/socul-adaptativ-post-traumatic-articol-5861.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *