HERNII – CLASIFICARE, DIAGNOSTIC SI TRATAMENT

Hernia reprezinta prin definitie iesirea unui organ din cavitatea in care se gaseste in mod normal. Daca ne referim la masa intestinala cavitatea in care aceasta se regaseste in mod normal este cea  peritoneala, ca atare hernia se va produce intr-un  punct slab de la nivelul peretelui abdominal.

Cainii, ca si oamenii, pot suferi herni.  Unele pot fi evidente inca de la nastere, altele pot aparea ca urmare a unor traumatisme, sau pot surveni in timpul vietii datorita afectarii din diverse motive a masei musculare. De fapt hernia reprezinta o slabire (desirare) a fibrei musculare la nivelul peretelui abdominal, fapt ce duce la prolabarea tesutului adibos ( a grasimii) si in final a organelor interne printr-o bresa a peretelui abdominal. In functie de tipul de hernie, starea clinica a animalului poate fi afectata fiind necesara interventia medicului veterinar. Lasate netratate, herniile pot pune in pericol viata animalului.

Dintre cele mai intalnite tipuri de hernii ce survin la nivelul peritoneului putem indentifica 5 tipuri:

Ombilicala

Inghinala

Diafragmatica

Hiatala

Perineala

 

Hernia ombilicala la caini este o afectiune relativ usoara care nu produce complicatii atunci cand este examinata si tratata in timp util.

Herniile ombilicale sunt mai frecvente la câini decât la pisici. Ele apar pe linia mediană a peretelui abdominal, prin inelul ombilical şi pot fi de dimensiuni diferite.

Această hernie  se poate remedia de la sine pe măsură ce animalul crește.

Hernia apare ca o masă abdominală moale în zona ombilicului. Acest lucru în general, nu cauzează o problemă. Cu toate acestea, în cazul în care deschiderea este suficient de mare, o bucla intestinala poate deveni captiva, punand în pericol viaţa animalului. Din acest motiv, se recomandă ca herniile mai mari să fie închise chirurgical.

Hernia inghinală poate fi congenitală sau poate apărea pe parcursul vieții. Obezitatea, traumele, gestațiile pot fi factori favorizanți în apariția herniei.

Hernia apare ca o umflătură în regiunea inghinală (în regiunea unde musculatura abdominală intâlnește membrele posterioare). Poate fi asimptomatică, mai ales când hernia este redusă (se poate împinge înapoi în cavitatea abdominală). Atunci când nu se poate împinge înapoi în cavitatea abdminală vorbim de o hernie încarcerată. Atunci când aportul saguin este perturbat sau când hernia încarcerată este strangulată simptomatologia se schimbă drastic. Zona devine umflată, dureroasă, animalul ajunge să fie letargic, cu dureri intense, febră, refuză hrana și apa. Se poate ajunge chiar la decesul pacientului. Hernia inghinala  pătrunderea organelor (intestinelor, vezica urinară, uter) prin inelul inghinal. Poate fi unilaterală sau bialterală. Este mai frecventă la femele decât la masculi. Această situație poate duce la complicații ce pot pune viața animalului în pericol, de aceea se recomandă intervenția chirurgicală. Întervenția chirurgicală de corectare a herniei se poate face concomitent cu sterilizarea.

 

Hernia diafragmatică este reprezentată de ruptura musculaturii diafragmatice și pătrunderea conținutului abdominal (stomac, ficat, intestine etc) în cavitatea toracică exercitând presiune asupra pulmonilor. Hernia diafragmatică poate fi congenitală sau dobândită pe parcursul vieții în urma unor traumatisme în regiunea abdominală sau în urma unor căzături violente, accidente rutiere etc. Manifestările pot consta în respirație greoaie, bătăi anormale ale cordului, cianoza mucoaselor, diaree, balonare, vome etc. Remedierea se face prin intervenție chirurgicală după stabilizarea pacientului.

Hernia perineală este o afecţiune chirurgicală întâlnită cu predilecţie la câinii masculi cu vârsta cuprinsa între 8 şi 13 ani şi apare după deteriorarea funcţiei de suport a diafragmei pelvine între muşchiul ridicător al anusului şi sfincterul anal extern sau între muşchiul ridicător al anusului şi muşchiul coccigian.

Evoluţia acestei categorii de hernie este corelată cu complicaţii variate, între care retroflexia vezicii urinare, peritonită, depilaţii, eroziuni, plăgi şi ulcere cutanate, dilataţii tegumentare în regiunea perineală, incontinenţă de fecale, incontinenţă urinară etc. Hernia poate fi unilaterală sau bilaterală, iar partea pe care apare hernia poate fi legată în special de rata şi gradul de deteriorare a ţesuturilor diafragmei pelvine, decât de cauzecare să afecteze vreuna dintre părţi. Deşi hernierea este diagnosticată unilateral, partea opusă este adeseori slăbită, iar în timp cedează din cauza presiunii crescute de lungă durată.

In numeroase cazuri hernia perianala este cauzata de “cresterea” exagerata in dimensiuni ale prostatei (chisti, inflamatii, abcese, tumori) ce vor creste presiunea asupra organelor din pelvis si abdomenul inferior. In urma fortarilor repetate si dimensiunilor mari, prostata poate sa ajunga mult mai in spate, in apropierea anusului, deviind traseul colonului si rectului. In acest fel este produsa ingreunarea eliminarii fecalelor ce se acumuleaza in flexurile colonului, dan la exterior senzatia unei tumori imense langa anus.

Pentru diagnostic, medicul veterinar specialist va efectua anamneza si examenul clinic,  iar tehnicile complementare cum ar fi radiografia cu si fara substanta de contrast, ecografia (indicata mai ales pentru investigarea prostatei), confirma in mod profesionist afectiunea.

Pentru remedierea herniei, tratamentul este exclusiv chirurgical, dublat de castrarea animalului in vederea scaderii riscului de recidiva, prin inlaturarea stimulului hormonal asupra prostatei cainelui. Chiar si asa, exista risc de recidiva, indiferent de metoda de interventie.

 

Leave a Reply