• Ce reprezintă această afecțiune?

Demodicoza canină este o parazitoză necontagioasă care se manifesta prin afecțiuni cutanate datorate suprapopularii foliculilor pilosi ai gazdei, cu acarieni, din genul Demodex. În majoritatea cazurilor agentul etiologic al demodicozei canine este D. canis, însă sunt raprortate și alte specii. Multiplicarea excesivă a acestor paraziți la nivelul cutanat se datorează factorilor predispozanți precum endoparazitismul, tratamente cu medicamente imunosupresoare, malnutriție etc.

Demodicoza la caine se prezintă sub doua forme : localizată și generalizată.

  • Cum se menifestă?

Forma localizată este frecventă la căței, cu o incidența redicată la indivizii cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 luni. Caracteristic pentru această forma este apariția a cel mult 5 zone de alopecie, eritem, hiperpigmentație de intensități variabile, localizate intr-o singură zonă a corpului.

Cel mai frecvent aceste leziuni sunt localizate la nivelul capului dar, acestea pot aparea și în alte zone. De obicei leziunile nu sunt pruriginoase, însă poate sa apară un prurit moderat datorita suprainfecțiilor bacteriene.

Demodicoza generalizată este caracterizată prin apariția mai multor zone afectate în diferite regiuni ale corpului inclusiv picioare. Leziunile se caracterizază prin alopecie multifocală sau difuză acompaniată sau nu de eritem, pruprit de intensități variabile, papule, pustule, cruste, ulcere iar culoarea pielii se poate modifica (hiperpigmentare). Limfadenomegalia periferică este comună precum și modificarea stării generale (febră, anorexie) fapt care se datorează suprainfecțiilor secundare și instalarea septicemiei.

  • Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul etiologic al acestei afecțiuni necesită efectuarea unui raclat cutanat profund și recoltarea firelor de păr pentru trihogramă. Examinarea se efectuiază cu microscopul optic utilizând obiectivele : x4; x10.

Diagnosticul histopatologic relevă modificări precum perifoliculita, foliculita sau furunculoză.

Diagnosticul diferențial impune excluderea piodermitei, dermatofitozelor precum și a diferitor altor cauze care provoacă alopecie.

  • Cum se tratează?
  • Identificarea și înlăturarea factorilor predispozanți ;
  • Tratarea piodermitei secundare;
  • Terapia topică rezultate, însa, în unele cazuri necesită completare cu terapia sistemică.
  • Care este prognosticul ?

Prognosticul este în general favorabil în cazurile necomplicate, în cazurile complicate este rezervat încât tratamentul poate dura până la 6 luni.

 

 Articol prezentat de Dr.  Janna Ababii – medic veterinar

Leave a Reply